Arhitect pe urmele lemnului: Aldo Rossi

Compania Yıldız Entegre, este încântată să ofere urmăritorilor săi conținut sub forma unui nou concept pe blogul nostru în 2020. Anul viitor, ne vom concentra pe tema "Arhitecți pe urmele lemnului" și în fiecare lună vom prezenta un rezumat al operei și vieții unui arhitect care urmează lemnul.

Călătorim în Italia pentru primul invitat al "Arhitecți pe urmele lemnului". În ianuarie, arhitectul nostru pe urmele lemnului, Aldo Rossi...

Născut la 3 mai 1931, Aldo Rossi a crescut la Milano, centrul modei și al designului din nordul Italiei. În 1959 și-a finalizat studiile de arhitectură la Politecnico di Milano, una dintre cele mai importante școli din oraș și din țară.

Arhitectul italian, care a dobândit o reputație internațională binemeritată datorită creațiilor și ideilor sale, este cunoscut atât pentru desenele și proiectele sale industriale, cât și pentru contribuțiile sale la teoria și proiectele de arhitectură. În primele sale lucrări, a fost influențat de arhitecți și artiști care reprezentau mișcarea modernistă. În anii următori, a adoptat o abordare neo-rațională care l-a făcut să fie recunoscut de criticul de arhitectură Charles Jencks drept unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai arhitecturii postmoderne.

Printre cele mai importante lucrări ale celebrului arhitect se numără Teatro del Mondo, o sală de teatru plutitoare construită pentru Bienala de la Veneția din 1979. Clădirea are un turn octogonal și este acoperită cu material pe bază de lemn. Teatrul plutitor Teatro del Mondo (Teatrul Lumii), un simbol al liniștii, este, potrivit lui Rossi, integrat în memoria arhitecturală colectivă a orașului.

Această lucrare a celebrului arhitect, care a câștigat Premiul Pritzker pentru Arhitectură grație Muzeului Bonnefanten pe care l-a proiectat, este unul dintre cele mai importante exemple de arhitectură postmodernă. Muzeul Bonnefanten, un muzeu de artă contemporană situat în Maastricht, în regiunea Limburg din Țările de Jos, a fost construit folosind materiale de construcție tradiționale: cărămidă, piatră și lemn. Finalizată în 1995, clădirea care are forma unei rachete este recunoscută ca fiind una dintre cele mai importante clădiri contemporane.

Pe lângă lucrările de arhitectură care i-au adus faima internațională de-a lungul carierei sale, celebrul arhitect Aldo Rossi a fost interesat și de designul de mobilier. Aldo Rossi, un arhitect pe urmele lemnului, a folosit deseori materiale pe bază de lemn ca materie primă în mobilierul pe care l-a proiectat. Aldo Rossi i-a inspirat pe cei care doresc să creeze spații libere în casele lor cu mobilierul său curat, simplu și funcțional.

Potrivit lui Aldo Rossi, fotoliul The Paris, biblioteca Cartesio și biroul Consiglio sunt produsele care definesc biroul ideal. Cadrul fotoliului este fabricat din aluminiu vopsit în negru, iar șezutul și spătarul sunt realizate din spumă poliuretanică. Biblioteca, ale cărei părți metalice sunt vopsite în roșu sau albastru, este de două tipuri: deschisă și închisă. Biroul, care are o formă foarte simplă, este produs în întregime din lemn masiv.

Quartier Schützenstrasse din Berlin este considerată a fi ultima lucrare a lui Aldo Rossi. Clădirea a fost finalizată în 1997, iar  celebrul arhitect Aldo Rossi s-a stins din viață cu doar o zi înainte de inaugurarea clădirii. Clădirea, care atrage atenția prin fațadele sale multicolore, apare ca o serie de clădiri, fiecare în culori diferite.

Aldo Rossi, unul dintre arhitecții influenți și teoreticienii importanți ai epocii sale, continuă să influențeze arhitecții contemporani cu ideile sale despre arhetipurile arhitecturale și memoria colectivă a orașului, în special în cartea sa "Arhitectura orașului". Rossi a reușit să își facă un nume prin lucrări importante pe care le-a realizat de-a lungul carierei sale.